Ocrotitor al Parohiei din Sibiu
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon
“Doctorul fara de arginti” — vindecatorul celor bolnavi si ocrotitorul doctorilor
Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon este unul dintre cei mai iubiti sfinti ai crestinatatii. Vindecator al bolnavilor, aparator al celor suferinzi si model al iubirii milostive, el a aratat ca adevarata medicina a trupului vine din credinta in Hristos. Numele sau, “Pantelimon” (in greaca: Παντελεημων), inseamna “cel care are mila de toti” sau “intru toate milostiv”.
Nasterea si copilaria
Sfantul Pantelimon s-a nascut in jurul anului 275 d.Hr. in cetatea Nicomedia (astazi Izmit, in Turcia), capitala provinciei romane Bitinia si una dintre cele mai importante cetati ale Imperiului Roman de Rasarit. La nastere a primit numele Pantoleon, care inseamna “in toate ca un leu” — un nume care prevestea curajul cu care avea sa infrunte moartea pentru Hristos.
Tatal sau, Eustorgiu, era un om de vaza, senator roman si pagan convins, devotat cultului idolilor. Mama sa, Euvula (sau Eubula), era insa o crestina credincioasa, care l-a crescut pe micul Pantoleon in lumina Evangheliei, invatandu-l rugaciunile si povestindu-i despre Hristos. Din pacate, Euvula a murit cand Pantelimon era inca copil, lasandu-l in grija tatalui pagan. Astfel, tanarul a crescut inconjurat de cultura si religia pagana, indepartandu-se treptat de credinta crestina a mamei sale.
Studiile medicale si faima tinereasca
Tatal sau l-a trimis pe Pantoleon sa studieze medicina la cel mai renumit doctor al vremii, Eufrosin, care era medic la curtea imperiala. Tanarul s-a dovedit extraordinar de talentat, invatand repede si depasind pe ceilalti ucenici. Frumusetea chipului, inteligenta sclipitoare si priceperea in arta tamaduirii l-au facut remarcat de insusi imparatul Maximian (Galeriu), care l-a ales ca medic personal la curtea imperiala din Nicomedia.
La o varsta foarte tanara, Pantoleon ajunsese deja la culmile slavei lumesti: medic al imparatului, bogat, respectat de toti. Dar Dumnezeu avea alt plan pentru el — un plan care avea sa transforme un doctor al trupurilor intr-un tamaduitor al sufletelor.
Intoarcerea la credinta — Preotul Ermolae
In Nicomedia traia pe atunci un preot batran pe nume Ermolae (Sfantul Ermolae), unul dintre putinii supravietuitori ai masacrului celor 20.000 de crestini din Nicomedia, ordonat de imparatul Maximian in anul 303. Ermolae se ascundea impreuna cu alti doi preoti, Ermip si Ermocrat, slujind pe ascuns in vremea cumplitei persecutii.
Preotul Ermolae l-a observat pe tanarul Pantoleon trecand zilnic pe langa adapostul sau, in drumul spre scoala de medicina. Vazand in el un suflet ales, l-a chemat si a inceput sa-i vorbeasca despre Hristos. Cuvintele batranului preot au reaprins in inima tanarului amintirea credintei mamei sale. Ermolae i-a spus:
“La ce-ti foloseste, fiule, toata invatatura omeneasca, daca nu-L cunosti pe Doctorul cel adevarat, pe Hristos, Care vindeca nu doar trupurile, ci si sufletele? Hipocrate si Galen te invata sa lecuiesti bolile, dar numai Hristos poate invia mortii si deschide ochii orbilor.”
Aceste cuvinte au patruns adanc in inima lui Pantoleon, care a inceput sa cerceteze invatatura crestina cu aceeasi ravna cu care studiase medicina. Dar Dumnezeu avea sa-i trimita o dovada si mai puternica.
Vindecarea orbului — Prima minune
Intr-o zi, mergand pe drum, Pantoleon a gasit un om orb, muscat de un sarpe veninos si lasat sa moara pe marginea drumului. Niciun medic nu-l mai putea ajuta. In acea clipa, tanarul si-a amintit cuvintele preotului Ermolae si, plin de credinta, a chemat numele lui Hristos:
“In numele Domnului meu Iisus Hristos, deschide-ti ochii si vezi!”
In acea clipa, orbul si-a recapatat vederea, iar sarpele a murit. Aceasta minune l-a convins pe Pantoleon ca Hristos este adevaratul Dumnezeu. S-a intors la preotul Ermolae si a cerut sa fie botezat. La Sfantul Botez a primit numele de Pantelimon — “cel intru toate milostiv” — un nume care avea sa defineasca intreaga sa viata si misiune.
Dupa botez, Pantelimon l-a convertit si pe tatal sau, Eustorgiu, care, vazand minunile savarsite de fiul sau in numele lui Hristos, a renuntat la idoli si a primit credinta crestina inainte de a muri.
Doctorul fara de arginti
Anargir — Cel care vindeca fara plata
Dupa moartea tatalui sau, Pantelimon a mostenit o avere considerabila. Insa, in loc sa traiasca in lux, a eliberat toti sclavii, a impartit averea saracilor si s-a dedicat vindecarii bolnavilor fara nicio plata. El mergea prin inchisori, spitale si pe strazile cetatii, cautand bolnavii, raniti si pe cei parasiti de toti.
Pantelimon vindeca nu prin leacuri obisnuite, ci prin rugaciune si chemarea numelui lui Hristos. Vindeca paralizatii, deschidea ochii orbilor, curata leprosia, alunga duhurile necurate. Bolnavii veneau la el din toate partile, iar el nu refuza pe nimeni. Nu cerea bani, nu facea deosebire intre bogati si saraci, intre crestini si pagani.
Faima sa s-a raspandit in tot Imperiul, iar oamenii au inceput sa-l numeasca “doctorul fara de arginti” (in greaca: Anargiros), alaturi de Sfintii doctori Cosma si Damian, Chir si Ioan. El este pana astazi cinstit in Biserica Ortodoxa ca unul dintre cei mai mari vindecatori sfinti.
“In dar ati luat, in dar sa dati.”
Denuntarea si judecata
Vindecarea gratuita a bolnavilor i-a adus lui Pantelimon multi dusmani. Doctorii pagani din Nicomedia, vazand ca pacientii ii parasesc pentru a merge la tanarul doctor crestin care vindeca fara plata si prin rugaciune, au fost cuprinsi de invidie si ura. Ei l-au denuntat imparatului Maximian, spunandu-i ca Pantelimon este crestin, ca vindeca in numele lui Hristos si ca viziteaza pe crestinii inchisi.
Imparatul, care il stima pe Pantelimon si il dorea ca medic personal, a incercat mai intai sa-l convinga prin lingusire sa se lepede de Hristos. I-a oferit onoruri, bogatie si pozitia de medic-sef al Imperiului. Dar Pantelimon a refuzat cu blandete si fermitate.
Pentru a-l pune la incercare, imparatul a poruncit sa fie adus un bolnav paralizat pe care doctorii pagani nu-l puteau vindeca. A propus o intrecere: daca zeii pagani il vor vindeca, Pantelimon sa jertfeasca idolilor; daca Hristos il va vindeca, doctorii pagani sa recunoasca puterea lui Dumnezeu. Doctorii pagani au chemat pe toti zeii lor, dar nimic nu s-a intamplat. Apoi Pantelimon s-a rugat lui Hristos, iar paraliticul s-a ridicat imediat si a mers. Imparatul, in loc sa recunoasca adevarul, a fost cuprins de si mai mare furie.
Chinurile si mucenicia
Imparatul a poruncit sa fie supus celor mai cumplite chinuri, dar Dumnezeu l-a ocrotit in chip minunat la fiecare incercare:
Spinzurat pe lemn si sfasiat cu unghii de fier
Ranile s-au vindecat imediat, iar calaii au obosit in zadar.
Ars cu faclii aprinse pe trup
Focul nu l-a atins, iar Pantelimon s-a rugat linistit ca si cum nu simtea nimic.
Scufundat in marea cu o piatra de gat
Piatra a plutit ca un lemn, iar Pantelimon a iesit nevatamat din apa.
Aruncat la fiare salbatice
Leii si ursi s-au apropiat bland de el, lingandu-i mainile si picioarele, refuzand sa-l atinga.
Legat de o roata cu cutite
Roata s-a sfaramat, iar cutitele au ranit pe calai in loc sa-l raneasca pe mucenic.
Aruncat intr-un cazan cu plumb topit
Plumbul s-a racit si Pantelimon a ramas nevatamat.
De fiecare data, sfantul iesea nevatamat, iar multi dintre soldatii si calaiii care asistau la aceste minuni s-au convertit la crestinism. Chiar si preotul Ermolae, impreuna cu Ermip si Ermocrat, au fost prinsi si martirizati in aceeasi perioada.
Taierea capului si minunea maslinului
In cele din urma, imparatul a poruncit ca Pantelimon sa fie legat de un maslin si decapitat. In momentul in care calaul a ridicat sabia, sfantul se ruga. Se povesteste ca sabia s-a indoit ca ceara si nu l-a putut rani. Calaiii, infricosati, au vrut sa se opreasca, dar Pantelimon le-a spus:
“Impliniti porunca imparatului, caci eu aud glasul Domnului meu chemandu-ma la Sine. Daca nu impliniti, nu veti avea parte cu mine.”
Atunci calaiii au indraznitsa sa loveasca. In clipa taierii capului, s-au petrecut doua minuni uimitoare:
Maslinul a inflorit
Maslinul uscat de care era legat sfantul a inflorit pe loc si a rodit, ca semn al vietii vesnice si al biruintei asupra mortii.
Lapte in loc de sange
Din ranile sfantului a curs lapte in loc de sange — semn al curateniei sale sufletesti si al harului dumnezeiesc care il umplea.
Vazand aceste minuni, multi soldati si martori au crezut in Hristos. Crestinii au luat trupul sfantului si l-au ingropat cu cinste. Mucenicia sa a avut loc in jurul anului 305 d.Hr., in timpul marii persecutii a imparatului Diocletian si Maximian.
Un glas din cer s-a auzit in acel moment, numindu-l “Pantelimon” in loc de Pantoleon — adeverind ca el este cu adevarat “cel intru toate milostiv”, precum Dumnezeu Insusi este milostiv.
Cinstirea si moastele sfantului
Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cinstiti sfinti in intreaga lume crestina, atat in Rasarit cat si in Apus. Praznuirea sa se face pe 27 iulie (stil vechi) / 9 august (stil nou), zi in care se savarsesc slujbe solemne in cinstea sa in mii de biserici din intreaga lume.
Moastele sale sunt raspandite in multe locuri sfinte:
- ☦Manastirea Sfantul Pantelimon de la Muntele Athos (Grecia) — unde se pastreaza capul sfantului si unde, in fiecare an, sangele sau uscat se lichefiaza in chip minunat in ziua praznuirii
- ☦Basilica din Ravello (Italia) — o fiola cu sangele sfantului
- ☦Biserica Incurnazione din Napoli — unde sangele se lichefiaza
- ☦Manastiri si biserici din Romania, Serbia, Bulgaria, Rusia si intreaga lume ortodoxa
Minunea sanguelui de la Muntele Athos
In fiecare an, in ziua praznuirii Sfantului Pantelimon (27 iulie), sangele sau uscat, pastrat intr-o sticla la manastirea athonita, se lichefiaza in chip minunat. Aceasta minune, atestata de secole, se repeta an de an, fiind un semn al prezentei vii a sfantului si al puterii lui Dumnezeu. Cand sangele nu s-a licefiat (in anumiti ani), s-a considerat un semn de avertizare pentru lucruri rele ce aveau sa urmeze.
Ocrotitor si grabnic ajutator
Sfantul Pantelimon este invocat ca ocrotitor al:
Doctorilor si medicilor
Bolnavilor si suferanzilor
Spitalelor si clinicilor
Farmacistilor
Moaselor si nasteri
Celor care ingrijesc bolnavii
In Romania, Sfantul Pantelimon este deosebit de cinstit. Numeroase biserici, manastiri si spitale ii poarta numele. In Bucuresti, cartierul “Pantelimon” si fostul spital de pe dealul cu acelasi nume marturisesc despre legatura profunda dintre sfant si istoria medicinei romanesti.
Sfantul Pantelimon si parohia noastra din Sibiu
Parohia noastra il cinesteste pe Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon ca unul dintre ocrotitorii sai. Alegerea acestui sfant nu este intamplatoare: asa cum Pantelimon a vindecat bolnavii fara plata, cu dragoste si credinta, la fel si comunitatea noastra este chemata sa fie un loc de vindecare sufleteasca — un spatiu in care oamenii gasesc alinare, sprijin si apropierea de Dumnezeu.
In fiecare an, pe 27 iulie, praznuim cu bucurie hramul sfantului, prin Sfanta Liturghie, procesiune cu moastele si agapa fraterna. Este o zi in care intreaga comunitate se aduna sa ceara mijlocirea celui care si astazi continua sa vindece si sa mijloceasca pentru cei care il cheama cu credinta.
Sfantul Pantelimon ne indeamna sa privim suferinta cu alti ochi — nu ca pe o pedeapsa, ci ca pe o cale spre Dumnezeu. El ne invata ca adevarata vindecare vine din credinta, iar adevarata medicina incepe cu dragostea fata de aproapele.
Invataturi duhovnicesti
Credinta vindeca
Sfantul Pantelimon ne arata ca adevarata vindecare nu vine doar din medicina, ci din credinta in Dumnezeu. El nu disprSuia stiinta medicala — o studiase temeinic — dar stia ca dincolo de leacurile pamantesti exista Doctorul cel ceresc.
“Eu sunt Domnul, Cel ce te vindeca.” (Iesire 15:26)
Daruieste fara sa astepti nimic in schimb
Intr-o lume in care totul are un pret, Sfantul Pantelimon ne aminteste ca cele mai pretioase daruri sunt cele oferite fara conditii. El a vindecat fara plata, a eliberat sclavii, a impartit averea — pentru ca stia ca tot ceea ce avea era dar de la Dumnezeu.
“Mai fericit este a da decat a lua.” (Fapte 20:35)
Curajul in fata persecutiei
Desi putea trai o viata lipsita de griji ca medic imperial, Pantelimon a ales sa marturiseasca pe Hristos chiar cu pretul vietii. Curajul sau ne inspira sa nu ne temem sa fim crestini autentici, chiar si cand aceasta ne costa.
“Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida.” (Matei 10:28)
Suferinta transforma
Chinurile prin care a trecut sfantul nu l-au zdrobit, ci l-au intarit. Fiecare tortura depasita cu ajutorul lui Dumnezeu a devenit o marturie a puterii credintei. Suferinta primita cu rabdare si incredere in Dumnezeu devine cale spre sfintenie.
“Suferinta aduce rabdare, rabdarea aduce incercare, iar incercarea aduce nadejde.” (Romani 5:3-4)
Rugaciune catre Sfantul Pantelimon
Sfinte Mare Mucenice si Tamaduitorule Pantelimoane,
primeste rugaciunea noastra smerita si mijloceste pentru noi inaintea Tronului ceresc al Celui ce vindeca toata boala si toata neputinta.
Tu care ai vindecat pe cei bolnavi fara de plata, care ai deschis ochii orbilor si ai ridicat pe cei paralizati, vindeca si sufletele noastre de patimile care ne indeparteaza de Dumnezeu.
Daruieste-ne credinta ta neclintita, curajul tau in fata incercarilor, si inima ta milostiva fata de cei suferinzi.
Ocroteste pe doctorii si personalul medical care ingrijesc pe cei bolnavi, lumineaza-le mintile si mainile, si daruieste vindecare celor ce te cheama cu credinta.
Sfinte Pantelimoane, doctorul fara de arginti, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Amin.
Troparul Sfantului Pantelimon (Glasul al 3-lea)
Sfinte Tamaduitorule si Mucenice Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa dea iertare de greseli sufletelor noastre.
Condacul Sfantului Pantelimon (Glasul al 5-lea)
Urmator fiind Celui milostiv si dar de tamaiduiri de la Dansul luand, mucenice si purtatorule de chinuri al lui Hristos Dumnezeu, cu rugaciunile tale vindeca bolile noastre sufletesti, departand pururea smintelile celui ce se lupta cu noi, de la cei ce striga neincetat: mantuieste-ne pe noi, Doamne.